Carti interzise si secretele omenirii

De-a lungul timpului, ideea cartilor blestemate a fascinat si a inspirat numerosi oameni de cultura. Totusi, in istorie, aceasta idee se detaseaza de simpla fictiune. De-a lungul epocilor, numeroase carti au fost distruse in mod sistematic, dupa ce au fost etichetate ca fiind „interzise”. Chiar Vaticanul a creat o lista cu astfel de lucrari, cunoscutul „Index Librorum Prohibitorum”.

In perioada Inchizitiei, simpul fapt de a vedea sau de a atinge o astfel de lucrare putea fi si era adesea pedepsit cu moartea.

In prezent, cartile vechi cu subiect interzis, in special cele care trateaza domeniul demonologiei, sunt considerate ca fiind cele mai valoroase si se gasesc in topul preferintelor colectionarilor. Acest lucru se datoreaza in principal raritatii acestui tip de carte, lucru care ii sporeste mult valoarea. Astfel de carti au fost catalogate intr-un moment al istoriei ca fiind „interzise” de catre una sau de catre ambele autoritati principale ale vremii, anume, Biserica sau Statul. Din aceasta cauza, cartile au fost vanate si arse, in cele mai multe cazuri, impreuna cu autorii si posesorii lor.

In trecut, existau chiar gravori considerati „interzisi”, din simplul motiv ca acceptau sa realizeze gravuri pentru astfel de lucrari. Unii dintre acestia erau chiar foarte talentati si ar fi avut sansa de a ajunge in topuri, daca ar fi refuzat aceste comisioane. Dovada talentului lor poate fi admirata si astazi, in lucrarile care au supravietuit. Un astfel de exemplu sunt gravurile de tip „Danse Macabre”. Cea mai cunoscuta astfel de gravura este, probabil, cea a lui Michael Wolgemut, din lucrarea „Liber Chronicarum” (1493). Aceste gravuri ii reprezinta pe Zeii Mortii dansand cu oameni din toate straturile sociale.

Este sugerata astfel, intr-un mod subtil si elegant, ideea egalitatii mortii. La momentul cuvenit, fie mai devreme, fie mai tarziu, moartea vine pentru fiecare, fara sa tina cont de bogatie sau de statutul social. In gravurile lui Guy Marchant, din „La Danse Macabre des Hommes et des Femmes” (1486), Zeii Mortii danseaza cu femei si barbati, adulti si copii, doamne de la curte si servitoare, regi si papi deopotriva.

In general, reprezentarile Mortii ca entitate nu au fost niciodata pe placul Vaticanului, acest tip de lucrari fiind imediat interzise. Foarte frecvent erau interzise si lucrarile care contineau asa-zisele „adevaruri suparatoare”, care includeau descoperiri considerate periculoase, adevaruri stiintifice, idei sau cunostinte diferite de ceea ce era vazut ca fiind acceptabil la acea vreme de catre biserica.
Ideea de „carte blestemata” a aparut ca urmare a ingeniozitatii reprezentantilor Bisericii in eliminarea posesorilor unei anumite carti interzise. Paginile respectivei carti erau otravite, folosindu-se un praf special, obtinut din sporii unei ciuperci otravitoare. In primele zile dupa otravire, persoana care atingea paginile putea doar sa se simta rau. Dar, acest praf avea proprietatea de a deveni din ce in ce mai periculos, odata cu trecerea timpului. Astfel, dupa cateva luni, o simpla atingere a paginilor era suficienta pentru a cauza moartea. In acest fel, se putea starni panica cu privire la o anumita carte, care apoi era evitata si, in final, distrusa.

loading...

Turris Babel

In domeniul cartilor interzise, se numara si „Turris Babel”, lucrare a lui Athanasius Kircher aparuta in anul 1679. Motivul interzicerii acestei carti este o anumita gravura pe care aceasta o contine. Ea ilustreaza pamantul si luna, iar, intre ele, ca un punct de legatura, un mare turn. Acest turn similar unei scari spiralate isi are baza pe pamant si varful pe luna. Desigur, este vorba de ideea de teleportare, prin conceptul enuntat si de Einstein in opera sa, de pliere a doua puncte diferite din spatiu, permitand, astfel, teleportarea instantanee dintr-un loc in altul. Turnul prezentat de gravor exprima aceasta idee sub forma unei metafore. Totusi, astfel de lucruri nu erau pe placul Vaticanului din acea vreme, care se opunea vehement progresului stiintific, considerand ca Dumnezeu este singurul care poate vindeca sau crea miracole. Galileo Galilei a fost condamnat dupa acelasi principiu, atunci cand a afirmat ca pamantul este rotund.

Cabala Speculum

In 1654, apare o alta lucrare, „Cabala Speculum”, care avea sa fie curand interzisa. In acea perioada, institutia Bisericii detinea mult mai multa putere decat in prezent.Ea se putea opune cu mai multa usurinta decat astazi in luarea deciziilor, in spiritualitate si in dezvoltarea stiintifica. Pe plan spiritual, biserica sustinea, ca in prezent de altfel, ideea nemuririi sufletului si rasplata celor drepti in lumea de dincolo. In opozitie cu acestea, se afla in vremea aceea stiinta alchimiei, al carei scop era acela de a gasi Piatra Filozofala, cu care sa poata fi obtinut elixirul nemuririi. Desigur, alchimistii au fost persecutati, urmariti si executati, dar multe dintre lucrarile acestora au supravietuit pana in prezent.

Lucrarea „Cabala Speculum” include numeroase gravuri interzise. Prima luata in discutie se refera la crearea universului. In gravura poate fi observata, in partea de sus, nasterea universului cu Creatorul in mijloc si primii oameni, un barbat si o femeie, in stanga si in dreapta. Privind cu atentie, se poate observa ca acestia din urma sunt legati cu lanturi de intreaga creatie. Se contureaza aici metafora unei idei foarte periculoase in acea vreme. Privitorul se poate intreba de ce acesti oameni sunt inlantuiti de creatie, daca principiul suprem este acela al Creatorului si daca nu cumva ar fi posibil ca omul sa poata atinge statutul divin.

Cartea lui Dzyan - Carti interzise si secretele omenirii

Cea de a doua gravura arata, in partea superioara, interiorul unei case cu blazon, care ar putea reprezenta oricare casa si oricare blazon al oricarui mare aristocrat al vremii respective. Coborand privirea spre partea inferioara, se poate observa insa ca la subsolul acestei case exista un laborator alchimic, in care alchimistii trebaluiesc de zor pentru a afla secretul vietii vesnice. Din nou, privitorul poate ajunge sa se intrebe de ce artistocratii vremii, care se considerau buni crestini, finantau in secret cercetari alchimice cand, conform credintei, rasplata trebuie sa vina pentru cei drepti in lumea de apoi. Aceste gravuri si intrebarile pe care ele le ridicau nu au fost pe placul Vaticanului care, din nou, a recurs la interzicerea lucrarii.

loading...

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns