CANTACUZINO, O DINASTIE ÎNTRE GRANDOARE ȘI DECĂDERE

CANTACUZINO, O DINASTIE ÎNTRE GRANDOARE ȘI DECĂDERE

Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913) a fost de două ori prim-ministru și de două ori primar al Bucureștiului. A fost considerat unul dintre cei mai bogați oameni ai timpului său. Averea pe care o avea concura cu cea a regelui Carol I. Din acest motiv, era numit și Nababul.

El decide să construiască un castel la poalele muntelui Zamora, Bușteni. Lucrările încep în anul 1901 și se vor finaliza zece ani mai târziu.

Dorința sa era să acopere clădirea cu monede din aur pentru a-și arăta opulența și a întrece în măreție Castelul Peleș. Până la urmă a renunțat la idee.

Castelul a fost ridicat pe o grotă care exista înainte de construcție. Despre grotă se spune că este un loc bântuit. În nopțile cu ploi și furtună pot fi observate lumini, dar și zgomote care seamănă cu gemetele unui copil.

Cei care au fost martori la ceste fenomene au declarat că au avut o senzație stranie de panică de parcă ar fi fost urmărite.

Deviza familiei Cantacuzino era, ceea ce rănește, deseori este instructiv. Bogat, vanitos, Cantacuzino decide să construiască un palat și în București care să uimească prin fast și arhitectură. În anul 1903, inaugurează falnica clădire situată pe Calea Victoriei.

Maria Rosetti Toscani avea să devină nora lui Cantacuzino, căsătorindu-se cu unul dintre cei mai bogați prinți ai vremii, Mihai Cantacuzino.

Căsătoria avea să fie un eșec, culminând cu faptul că și-a surprins soțul în pat cu sora sa. Cei doi hotărăsc să nu divorțeze, aveau doi copii. Fiecare și-a trăit viața așa cum a crezut.

Maria avea să se îndrăgostească de George Enescu care era interpretul de casă al familiei Cantacuzino. Maria l-a considerat pe Enescu jumătatea sa. Cu toate acestea, dragostea lor a fost cu suișuri și coborâșuri, Maria fiind o fire posesivă și geloasă.

În anul 1928, soțul său, prințul Mihai Cantacuzino, moare într-un accident de mașină. Maria hotărăște să locuiască în palatul de pe Calea Victoriei, mai mult, amenajează o sală specială pentru socializare și spectacole. Astfel ajunge să-l întâlnească pe filosoful Nae Ionescu, un bărbat fermecător care o vrăjește.

Enescu a sperat că pasiunea Mariei va fi una trecătoare. S-a retras la Paris unde a așteptat ca idila să se consume. Nu au stat așa lucrurile. Idila a durat nouă ani, când Nae Ionescu o părăsește pe Maria pentru pianista Cella Delavrancea.

Maria este disperată. Intră în depresie, își toarnă acid sulfuric pe față și își dă foc. Este salvată în ultimul moment, dar rămâne cu o cicatrice pe față. Enescu își abandonează concertele și revine în țară.

După doi ani, Maria se recuperează, iar în tot acest timp, Enescu este alături de ea. În anul 1937, Enescu se căsătorește cu Maria. Slujba religioasă a avut loc într-un apartament de lângă Cișmigiu, la care a participat și Cella Delavrancea.

Kogălniceanu scria că, intempestiv, fiica Mariei, Alice, a intrat în încăpere, a sărutat mâna mamei sale și s-a întors cu spatele la Enescu. Maria își pierduse statutul de prințesă, căsătorindu-se cu un sărac, precum Enescu.

CANTACUZINO

Maria și Enescu s-au mutat definitiv la Paris, în anul 1946. Au existat zvonuri conform cărora Maria l-ar fi înșelat pe Enescu cu Dinu Lipatti.

Enescu a murit în anul 1955, jumătate paralizat. Maria s-a retras în Elveția unde a murit în anul 1968. Amândoi sunt îngropați în cimitirul Pere Lachaise din Paris

CATEGORIES
Share This
>