BORGIA, O FAMILIE CARE A MARCAT RENAȘTEREA

BORGIA, O FAMILIE CARE A MARCAT RENAȘTEREA

Borgia a fost una dintre cele mai puternice familii din perioada renascentistă. Originile familiei sunt în Valencia, atunci când familia purta numele de Borja. Primul reprezentant de seamă al familiei Borja a fost Alonso, născut în anul 1378, evec și secretar al regelui Alfonso de Aragon.

Există vechi texte care descriu o relație mult prea apropiată între cei doi, sugerându-se chiar o relație nepotrivită. În perioada 1380-1400, două persoane s-au disputat pentru a ajunge papă. Printr-un decret al regelui Alfonso de Aragon, bunul său prieten, Alonso, este numit papă. Este momentul în care Alonso își schimbă numele în Borgia. Cu o mână de oțel, Alonso restabilește ordinea la Vatican. Înlătură de la putere două puternice familii, Orsini și Collona. Alonso va fi primul papă de origine spaniolă.

Toți fii săi nelegitimi, dar și persoane suspecte din anturajul său vor primi funcții importante. Unul dintre aceștia a fost Rodrigue, despre care papa spunea că este un nepot adoptat, va deveni cardinal, funcție care revenea, în condiții de normalitate, numai persoanelor din familii bogate și cu putere.

Rodrigue Borgia s-a născut în anul 1431, iar la vârsta de 24 de ani este numit cardinal, iar mai târziu, vicecancelar al papei. Pentru a intra în grațiile romanilor, Rodrigue se angajează în lupta contra otomanilor. În anul 1470, pentru faptele sale de vitejie, este răsplătit cu un palat.

În același an, cunoaște o tânără care cu toate că era căsătorită îi va deveni amantă și îi va dărui patru copii, Cesar, Jean, Lucreția și Geoffrey. Viața lui Rodrigue este plină de lux, orgii și multe amante.

Cu toate acestea, el se implică în multe jocuri și conspirații, în dorința de a deveni papă. În cele din urmă, eforturile sale s-au materializat. Va fi ales papă și va prelua numele de Alexandru al VI-lea. Respectă obiceiurile din familia Borgia și își va instala toți membrii familiei în posturi importante, iar fiicele le căsătorește din interes.

Loading...

Lucreția, o fiică prea iubită

Lucreția intră în istorie printr-un incest cu unul dintre frații săi. Este preferata tatălui său, papa Alexandru al VI-lea. A fost una dintre cele mai renumite curtezane de la Roma. Se mărită la vârsta de 13 ani, dar nemulțumită de performanțele sexuale ale soțului său, cere papei anularea căsătoriei. Naște după divorț un băiat despre al cărui tată s-a spus că a fost valetul papei.

Cesar, fratele său, recunoaște copilul ca fiind al său. Mai târziu, papa Alexandru al VI-lea îl recunoaște ca fiind propriul copil. Pentru că rumorile cuprinseseră toată Roma, tatăl copilului era însuși papa, Lucreția trebuia căsătorită. Lucru care s-a realizat rapid. S-a căsătorit cu un duce de Bisceglia, de o frumusețe rară, pe care îl iubește cu multă pasiune și cu care va avea un copil. Din anturajul său fac parte personalități precum Michelangelo sau Bramante, arhitectul care va realiza coloanele de la Vatican.

Gelos pe fericirea Lucreției, fratele său, Cesar, pune la cale asasinarea acestuia. Prima tentativă a eșuat, dar cea de a doua s-a soldat cu moartea acestuia. Furioasă că papa nu a luat măsuri contra lui Cesar, Lucreția se autoexilează la Napi. La scurt timp, fratele său îi propune o nouă căsătorie, pe care Lucreția o acceptă și pleacă definitiv din Roma.

Nici valetul papei, despre care s-a spus că ar fi fost tatăl primului copil al Lucreției, nu a avut o soartă mai bună. Va fi ucis din ordinul lui Cesar.

Cesar, un prinț machiavelic

Pentru că fratele lui, Jean, era mult mai inteligent ca el, Cesar hotărăște că trebuie ucis. Ca să aplaneze scandalul, papa hotărăște să-l trimită în Franța, ca ambasador. În Franța se căsătorește și primește rangul de duce.

Revine la Roma, dar după moartea papei nu se mai simte în siguranță. Fuge în Spania, unde este prins și arestat. Reușește să evadeze, dar este prins și omorât în anul 1507.

loading...

Related posts