BLESTEMUL TEZAURULUI DE LA PIETROASELE

În anul 1837, doi țărani din Pietroasele aveau să facă o descoperire senzațională. Lucrând pe coastele Muntelui Istrița, extrăgeau piatră pentru construcţia unui pod, au descoperit sub o piatră, la mică adâncime, o colecție excepțională formata din 22 de obiecte din aur.

Ţăranii au ascuns tezaurul și au plănuit să-l vândă unui albanez pe nume Anastase Verussi. Tezaurul a fost vândut pe un preț de nimic. Albanezul a spart o parte din obiecte cu ciocanul și dalta pentru a putea vinde aurul pe bucăți mai mici și pentru a se pierde urma tezaurului.

După un an, reprezentanții guvernului au aflat despre descoperirea celor doi țărani și au încercat să salveze ce se mai putea salva din tezaur. În anul 1842, au fost recuperate 12 piese din tezaur care sunt cunoscute sub numele de Cloșca cu puii de aur.

Comoara fuse descoperită in vecinătatea ansamblului natural care cuprinde Piatra Șoimului, Cuibul Corbului, Lacul Vulturului. Pentru că figurinele reprezentau simboluri metafizice ale păsării a fost numit Cloșca cu puii de aur.

Pasărea Phoenix sau Semper Avis era considerată în Antichitate un simbol al zeului solar care trăia perpetuu în cicluri vitale estimate la 700 de ani. La sfârșitul unui ciclu își clădea un cuib în care se așeza și aștepta să moară.

Ulterior, cuibul se metamorfoza într-un ou, simbol al Genezei primordiale și care conținea cenușa Păsării Phoenix.
Cloșca de la Pietroasele este o fibulă care reprezintă imaginea unei păsări sacre, de mărimea unui șoim și fabricată din aur masiv. Inițial, fibula fusese ornată cu pietre prețioase de culoare roșie, galbenă, albastru și verde. În creștet avea un granat roșu, ochii erau formați din pietre prețioase roșii, iar coada se termina în mai multe lanțuri din aur fin.

Așa cum comorile egiptene s-au dovedit a fi malefice și tezaurul de la Pietroasele are o poveste cel puțin stranie. La scurt timp după ce au descoperit tezaurul, cei doi țărani au murit subit. La câteva luni după ce a cumpărat tezaurul, albanezul are un sfârșit la fel de straniu.

Cei care au tăinuit existenţa tezaurului au murit în mod tragic. În anul 1875, tezaurul este furat de la un muzeu din București de un seminarist pe nume Pantazescu. Acesta este prins și împușcat.

Alexandru Odobescu, celebrul scriitor, se sinucide la Paris, după ce a publicat opera Le tresor de Petrosa.
În timpul Primului Război Mondial, guvernul României decide ca tezaurul să ajungă la Moscova, pentru a fi protejat de pericolul care venea din partea Puterilor Centrale. La scurt timp, are loc lovitura de stat bolșevică. Întreaga familie a țarului este executată.

Blestemul a continuat cu moartea a milioane de ruși care au murit în cele două războaie mondiale sau în gulagul rusesc din ordinul lui Stalin.

Ion Antonescu a făcut eforturi pentru a recupera tezaurul, dar a fost executat. Dej și Ceaușescu nu au fost interesați de tezaur, dar au sfârșit de morți nenaturale.

Pe fibula care reprezintă cloşca este inscripționat textul, HUTEN IAREN EIVEN, care în traducere înseamnă, casa în pace să-ți fie. Citit invers, textul devine NEVIEN NERAI NETUH, care înseamnă, blestemat să fie răufăcătorul.

Piesele tezaurului

  • un platou mare, de 7,6 kg, cu un diametru de 56 cm. A fost rupt în patru bucăți, la puțin timp după descoperire;

 

  • o cană (oenochoe), cu înălțimea de 37 cm; a fost reconstituită, fiind deteriorată după descoperire.

 

  • o pateră (platou mai mic) cu decor în relief și o statuetă în centru; are un diametru de 26 cm, iar statueta reprezintă un personaj feminin cu un pahar în mâini, așezat pe un tron împodobit cu un vrej de viță de vie.

 

  • un colan cu o inscripție gravată cu caractere runice. A fost piesa cea mai studiată din întregul tezaur;

 

  • un colan simplu;

 

  • un colan cu balama;

 

  • patru fibule, un fel de broșe folosite la prinderea veșmintelor. Se numără printre cele mai somptuoase exemplare ale antichității târzii;

 

  • două vase poligonale, unul octogonal și altul dodecagonal. Se disting prin forma aparte a torților, compuse din două pantere, sprijinite cu labele din față pe o placă decorată și cu cele din spate și coada pe fundul vasului. Au fost, deasemenea, distruse și restaurate de mai multe ori.

Cele zece piese pierdute au fost probabil trei colane, dintre care unul cu inscripție, o cană asemănătoare cu cea păstrată (oenochoe), o pateră simplă, nedecorată, o fibulă mică, și două perechi de brățări încrustate cu pietre.

loading...

S-ar putea să-ți mai placă și Mai multe de la același autor

Lasă un răspuns