Descopera

Avioanele din lumea antica mai performante decat cele din prezent

În 1969, arheologul Khalil Messiha, pe când se ocupa cu organizarea obiectelor din subsolul Muzeului de Antichităţi din Cairo a descoperit un artefact ciudat. Acesta se afla depozitat într-o cutie pe care scria „pasăre”. Examinat cu minuțiozitate, obiectul semăna cu o pasăre, dar aripile drepte, linia aerodinamică, ampenajul vertical şi coada nu aveau nimic în comun cu o pasăre ci mai degrabă cu un planor antic.

Ciudata pasăre fusese descoperită în 1898 lângă un mormânt egiptean în San Saqqarah şi era fabricată în jurul anului 200 î.Hr. Egiptologul a identificat artefactul ca fiind un model de planor la o scară redusă. Concluzia sa a iscat o polemică la nivel global, iar comisia științifică numită de Ministerul de Cultură Egiptean, în urma cercetărilor, a susținut ideea lui Messiha. Modelul lung de 18 cm şi cu o greutate de 32 grame fusese construit conform principiilor aerodinamicii. Mai mult de atât, planorul zbura imediat ce era lansat în aer.

Un alt fapt ciudat, remarcat de oamenii de ştiinţă, este gaura din coada obiectului. Unii au susținut că nu ar fi un planor ci un obiect zburător care era propulsat de un motor, care se afla exact în spatele său. Savanţii care au îmbrățișat această teorie susţin că este posibil ca egiptenii să stăpânească secretele zborului, iar planorul este macheta unui avion pentru că egiptenii construiau adeseori modele la scară redusă a templelor sau a vapoarelor pe care le construiau.

Avioanele din timpuri străvechi

În orice caz egiptenii nu sunt singurii care ne-au lăsat semne cu privire la tehnologia pe care o deţineau. Un text babilonian, Sifr’ala din Caldeea, explică modalitatea de construire şi pilotare a unui avion. Vechi de peste 5000 de ani, textul explică cu lux de amănunte modalitatea de construire a unui avion şi materialele care trebuiau folosite şi în acelaşi timp descrie efectele de frânare ale aerului asupra stabilității aparatului.

Samara Sutradhara, o culegere de texte hinduse, care datează din Antichitate, constituie o mână de aur pentru că foarte multe informaţii despre obiectele zburătoare sunt enunțate. Avionul care se deplasează cu forţe proprii este denumit Vimana. Corpul său este rezistent şi solid, cioplit din lemn uşor, iar aripile se desfac atunci când aparatul este pus în mişcare. Motorul cu mercur este plasat înăuntru, iar deasupra, sistemul metalic de combustie. Textul vorbește despre energia latentă pe care o conţine mercurul, dar nu specifică secretele acesteia.

Ramayana, un poem din secolul al III-lea î. Hr, descrie un avion circular, chiar oval, cu punte dublă, prevăzut cu hublouri şi o cupolă deasupra. Acest model ne reamintește de celebrele farfurii zburătoare. Graţie unui carburant care semăna cu un lichid galben, aparatul putea zbura cu o viteză foarte mare şi se putea ridica atât de sus încât oceanul părea o piscină pentru copii. Avionul putea staționa în aer şi să facă diverse manevre.

loading...
loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top