Aurora boreală, tot ceea ce nu știai despre acest fenomen fascinant

0

Numită aurora boreală sau “luminile Nordului” atunci când se produce în emisfera nordică, şi aurora australă sau “luminile Sudului” când apare în emisfera sudică, aurora polară este o minunăţie a naturii, un magnific spectacol de lumini naturale intens şi minunat colorate, ce se desfăşoară noaptea pe cer şi care-i incanta şi uimeşte şi azi nu numai pe oamenii de rând, ci şi pe cei mai mari savanţi, care încă nu pot explica pe deplin acest fenomen misterios.

Aceste fascinante spectacole de lumini atmosferice, aurorele, nu apar doar pe Pământ, ci ele se formează şi în atmosferele altor planete care au câmp magnetic, printre care: Marte, Venus, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun. În afară de aurorele terestre şi cele planetare, care sunt fenomene naturale, există şi aurore artificiale, ce pot fi produse de către oamenii de ştiinţă în laborator sau prin explozii nucleare. Acest articol descrie în special aurorele terestre, adică cele care se formează în atmosfera Pământului.

Aurora polară terestră – boreală şi australa


Aurora polară este un spectacol de lumini incredibil de frumos, care apare pe cerul nocturn, în zona polilor geomagnetici din emisferele nordică şi sudică a Pământului, atunci când se ciocnesc electronii şi protonii aduşi de vântul solar din atmosfera superioară a Soarelui, cu particulele de gaze – oxigen, azot, hidrogen – din atmosfera Terrei.

ATENŢIE! Aurorele se produc în jurul polilor geomagnetici ai Pământului, care sunt diferiţi – dar destul de apropiaţi – de polii magnetici şi de cei geografici ai Terrei: Polul Nord geografic şi Polul Sud geografic. Atât polii geomagnetici, cât şi cei magnetici, se deplasează în timp câte puţin, datorită schimbărilor magnetice care se produc în nucleul Pământului.

Cum se produc aurorele polare terestre


Temperatura din jurul Soarelui este de milioane de grade Celsius. Aici apar frecvent coliziuni între moleculele de gaze în urma cărora electronii liberi şi protonii sunt aruncaţi din atmosfera Soarelui şi aduşi de vântul solar spre Pământ, datorită energiei lor cinetice mari şi a fenomenelor electrice şi electromagnetice din aceste particule. Atunci când găsesc o deschidere destul de mare, aşa cum sunt găurile coronale sau petele solare, o mare parte a particulelor încărcate energetic de la Soare sunt deviate de câmpul magnetic al Pământului şi, întrucât la orice pol câmpul magnetic este mai slab, particulele reuşesc să intre, prin apropierea polilor, în atmosfera Pământului, unde se ciocnesc cu particulele de gaze – oxigen, hidrogen, azot.

aurora boreală

Tocmai aceste coliziuni produc luminile frumos colorate ce alcătuiesc magnificele spectacole de lumină şi culoare numite aurore polare, ce se formează la altitudini cuprinse între 90 km şi 180 km deasupra Pământului.

Aurorele polare terestre durează câteva minute, în timp ce aurorele care au loc pe planeta Saturn durează câteva zile.

Citiţi în continuare acest articol pentru a afla cum arată aceste spectacole magnifice de lumini naturale, colorate inedit, unde şi când pot fi acestea observate, precum şi un scurt istoric al lor.

Când şi unde pot fi observate aurorele


Cercetările au demonstrat că, în general, aurorele terestre pot fi văzute la fiecare 11 ani, în perioadele septembrie-octombrie şi martie-aprilie, în special în nopţile senine.

Zona cea mai potrivită pentru a putea fi observate aceste misterioase spectacole naturale de lumină şi culoare este zona din jurul polului nord geomagnetic, deoarece aici sunt perioade lungi de întuneric – nopţile polare.

Oamenii de ştiinţă au arătat că aceste fenomene luminoase apar atât în emisfera nordică, cât şi în cea sudică, în acelaşi timp, şi au forme şi culori similare – sunt nişte imagini-oglinda.

Zonele unde pot fi observate frecvent aurorele terestre sunt în apropierea polilor geomagnetici, la 10°-20° latitudine faţă de aceştia; mai precis, între 65° şi 75° latitudine nordică şi sudică. Fiecare din aceste regiuni are forma unei benzi (arata practic ca un inel ce înconjoară polul geomagnetic respectiv) şi poartă denumirea de zona aurorala. Când activitatea magnetică solară este foarte intensă, atunci această zonă se poate extinde şi spre regiuni mai apropiate de ecuator.

aurora boreală

În emisfera nordică, zona aurorala cuprinde partea de sud a Groenlandei şi Islandei, Alaska, Laponia (adică coasta de nord a Norvegiei, Suediei şi Finlandei) şi nordul Canadei, în special Yukon şi Nunavut. În emisfera sudică, aurorele australe sunt concentrate într-un inel ce include partea de sud a Oceanului Indian, Australia, Noua Zeelenda, America de Sud şi Antarctica.

În 1872, “luminile Nordului” au apărut şi în Egipt, iar în 1909 în Singapore şi Jakarta.  În octombrie şi noiembrie 2003, o auroră boreală a putut fi observată şi în sudul Europei, iar pe 24 octombrie 2014 o auroră a apărut şi în America de Nord şi în unele ţări din Europa, în zone unde acest fenomen apare destul de rar.

Cum arată aurorele terestre


Aurorele apar ca nişte lumini ondulate sub formă de arce, serpentine, raze sau perdele care sclipesc şi îşi schimba forma mereu, nişte lumini care apar parcă de nicăieri. Aceste fenomene luminoase au diferite nuanţe de albastru, verde, galben, roşu, roz, portocaliu, culoarea care predomina fiind culoarea verde-pal.

Variaţia acestor culori este dată de tipul de particule de gaz care se ciocnesc. Astfel, culoarea galben-verzui este emisă de moleculele de oxigen care sunt la 60 de mile deasupra Pământului, iar nuanţele de albastru şi violet sunt produse de azot, iar heliul şi hidrogenul produc lumini de nuanţe de mov sau bleu.
Rareori apare şi nuanţă de roşu, aceasta fiind produsă de moleculele de oxigen care sunt până la 200 mile înălţime deasupra Pământului.

Aurora boleara şi australa în istorie


Acest spectacol de lumini naturale a fost observat încă din timpurile cele mai vechi şi a constituit mult timp un adevărat mister. Au circulat şi o serie de legende şi superstiţii legate de aurorele polare. Astfel, la romani, “Aurora” a fost considerată zeiţa zorilor, iar în timpurile medievale apariţia aurorelor era considerată o prevestire a unor nenorociri. În Noua Zeelandă şi în unele ţări din Europa şi America de Nord aceste fenomene luminoase erau considerate nişte focuri de tabără.

Despre aceste efecte luminoase a scris şi Pliniu cel Bătrân. S-au făcut studii ştiinţifice asupra acestui fenomen optic încă din secolul al XVII-lea şi primul care l-a descris a fost astronomul francez Pierre Gassendi, în anul 1621, când a observat acest spectacol atmosferic în sudul Franţei şi l-a denumit “aurora boreală”. Aurore polare au fost ulterior create şi în laborator, primul experiment fiind realizat în 1896, de Kristian Birkeland.





Referințe

http://geo.phys.uit.no/articl/theaurora.html

http://www.phy6.org/Education/aurora.htm
loading...
loading...