Bizar

Au existat inorogii cu adevarat?

Astăzi îi ştim ca personaje din poveşti, mituri şi legende, însă demult inorogii chiar au existat. Dovezi avem de la oamenii de ştiinţă din Coreea de Nord, care au confirmat locaţia mormântului inorogului pe care a călărit regele Dongmyeong, fondatorul regatului corean antic Goguryeo (regat care a existat între anii 37 i.Chr. – 668 d. Chr.). Mormântul inorogului regal se afla lângă un templu din capitala Pyongyang. Se pare că erau gravate cuvintele „ascunzătoarea inorogului” în piatră. Dovezi avem şi din Irlanda. Ȋntr-o peşteră numită sugestiv Peştera Inorogului (Unicorn Cave), un om de ştiinţă a găsit ceea ce el şi alţi oameni de ştiinţă cred că ar putea fi oase de inorogi. Ȋn Germania, în 1663, în Munţii Harz, ar fi fost descoperit un schelet de inorog. Aproximativ un secol mai târziu, la Einhornloch Scharzfeld, a fost descorperit un altul. Inclusiv la British Museum există un corn despre care se crede că ar fi aparţinut unui inorog. Desigur că aceste dovezi sunt controversate.

Există şi teorii care susţin că inorogii ar fi putut fi confundaţi cu alte animale care au un corn, precum rinocerii. Ar fi putut fi confundaţi şi cu girafele, datorită protuberanţei osoase din fruntea acestora. O altă confuzie ar fi putut fi cu antilopa din desertul Arabiei, animal ale cărui coarne privite din anumite unghiuri pot părea unul nu două. O altă teorie susţine că e posibil ca legendele cu inorogi să fi apărut dorind să se găsească o explicaţie pentru apariţia dintelui de narval. Narvalul este o balenă micuţă care trăieşte în mările nordice.

Au existat şi despre narvali şi despre rinoceri poveşti asemănătoare care susţineau că în cornul acestora se ascundeau puteri miraculoase, vindecătoare. Vikingii din Norvegia au făcut comerţ cu acest corn de narval şi i-au ţinut secretă provenienţa din Evul Mediu până în secolul al XVII-lea. Ȋn această perioadă în Franţa exista un obicei, acela de a se duce o cupă conţinând corn de aşa-numit inorog de-a lungul mesei pentru a atinge mâncarea şi băutura pentru a vedea dacă acestea sunt otrăvite. Acest obicei a continuat la curtea regelui până în 1789. Ȋnsa în cele din urmă s-a dovedit că aceste coarne de narval nu au proprietatea de a purifica apa ori de a vindeca bolile.

Sunt teoriile care consideră că inorogul ar fi existat doar în iluziile unor călători neinstruiţi. Dacă ne uităm în scrierile de demult, pentru multe personalităţi inorogii erau reali. Medicul grec Ctesias din Cnidas descrie un inorog, în Indica, despre vizita lui la regele Persiei. Marco Polo susţine şi el că ar fi văzut un inorog. Pentru Gingis Han ştim că inorogii reprezentau un avertisment. Astfel, în momentul în care unii din luptătorii săi l-au anunţat că ar fi văzut un inorog, Gingis Han a oprit un război.

inorog - Au existat inorogii cu adevarat?
Desigur că în istorie scrierile despre inorogi impletesc ceea ce pare adevăr cu legenda. Spre exemplu, în tradiţia chineză, se crede că inorogii nu au mai apărut din cauza epocii necurate în care trăim. Ȋmpăratul Fu His ar fi învăţat de la un inorog secretele limbii scrise, cu 5000 de ani în urmă. Se spune că ar fi existat inorogi în timpul domniei unor împăraţi precum Huang Di sau Yao. Huang Di a interpretat existenţa inorogului drept un semn că va fi pace în regatul său.
Alte teorii susţin că inorogii există de fapt şi astăzi, doar că acum ei nu mai sunt animale de uscat. Acum ei trăiesc în ocean, sub forma narvalilor. Iată o ipoteză asemănătoare legendei descrise de Peter S. Beagle în Ultimul inorog, roman de ficţiune, unde inorogii ies din spuma mării în momentul în care sunt eliberaţi din castelul Regelui Haggard.

Autor: Irina-Ana Drobot

loading...
loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top