Ateism sau religie? Conceptul de moralitate nu poate fi stabilit de o listă de interdicții

Ateism sau religie? Conceptul de moralitate nu poate fi stabilit de o listă de interdicții

Ateism sau religie? Când vorbim despre teoria evoluţionistă ne gândim la Darwin. Biserica nu l-a plăcut niciodată pentru că a pus divinitatea pe plan secund. De curând, a fost scoasă la licitaţie o scrisoare aparţinând lui Darwin, scrisă în anul 1880. În scrisoare, el afirmă că nu crede în Biblie și în Hristos.

Einstein și Dumnezeu


Scriitorul Friedrich Durrenmatt declara într-o conferința susţinută la Zurich, în anul 1979, despre Einstein, vorbea atât de des despre Dumnezeu, încât l-am suspectat că este un teolog deghizat.

Einstein a crescut într-o familie de origine evreiască. A urmat studii la un colegiu catolic și s-a căsătorit cu o grecoaică a cărei religie era ortodoxia. De-a lungul vieții, a avut mai multe declaraţii cu privire la refuzul de a recunoaște autoritatea religioasă.

Știința și religia, un tot


Stephen Hawking a fost foarte tranşat în ceea ce privește relația lui cu Dumnezeu. El spunea că știința oferă o explicație mult mai convingătoare pentru originea Universului, precizând că miracolele religioase nu sunt compatibile cu faptele dovedite ştiinţific.
A fost nevoie de aproape 2000 de ani pentru a accepta ideea ca religia și știința nu trebuie să se excludă reciproc.

rp_om-dumnezeu.jpg

Biserica creştină a început să aibă o poziție mai concilianta fata de progresul făcut în domeniul ştiinţific. În anul 2008, Vaticanul a recunoscut că posibilitatea existenței unor forme de viața extraterestră este foarte mare.

Ateismul, o lungă istorie


Statisticile arată că numărul persoanelor fără religie este de 12% din populația mondială, iar cel al ateilor este de 2,3%. Cei mai mulți atei în rândul oamenilor de știința îl formează psihologii cu 21%.

Ateismul nu este ceva nou. În anul 1000 i.Hr., David scria în unul din psalmii săi, nebunul zice în inima lui, că nu există Dumnezeu. În Grecia antică, Epicurismul incorpora aspecte ale ateismului. În timpul Renaşterii, conceptul de ateism a reapărut ca o acuză la adresa celor care puneau la îndoială starea de lucruri religioasă. În secolul al XX-lea, ateismul a devenit o poziție filosofică exprimată în cercurile raţionaliştilor și ale umaniştilor seculari.

Multe religii afirma că moralitatea este derivata din poruncile unei anumite zeităţi sau divinităţi. Ca urmare, ateii au fost acuzați că sunt amorali sau imorali. Ateii resping această afirmaţie susţinând că au o comportare etică obţinută prin educaţie, legislaţie, respect de sine. Ei afirmă că un comportament etic derivă din motivaţii altruiste și nu din teamă de pedeapsa sau speranța că vor fi răsplătiţi după moarte.
Mai mult, ei citează faptul că în multe religii, conceptul de moralitate este o listă de interdicţii. Moralitatea ar trebui să fie pozitivă, nu doar negativă, fac și ce trebuie să fac, nu doar mă abțin de la ceea ce trebuie să fac.

Există Dumnezeu?

În cadrul raţionalismului ştiinţific, se ajunge la îndoieli privind existența lui Dumnezeu, în mod progresiv. Știința nu a dovedit existența unui potop mondial, iar formarea și evoluţia Universului nu concordă cu geneza religioasă.
Problema raului este o temă preferată a ateilor.

Dacă Dumnezeu ar exista, ar opri răul să se producă. Epicur scria, vrea Dumnezeu să oprească răul, dar nu poate? Atunci nu este atotputernic.

Einstein credea în Dumnezeul lui Spinoza


Scrisoarea lui Einstein despre Dumnezeu este un text, semnat de marele fizician, care a fost vândut la o licitație din New York, pentru suma de 2,4 milioane de dolari.

Scrisoarea este un document extrem de valoros, prin care Eistein și-a exprimat punctul de vedere cu privire la Dumnezeu și la Biblie.

Einstein spune: “Cuvântul Dumnezeu este pentru mine nimic mai mult decât expresia și produsul slăbiciunilor omenești, Biblia o colecție de legende onorabile, dar totuși primitive, care totuși sunt destul de copilărești”.

Scrisoarea de o jumătate de pagină, scrisă în 1954 în limba germană și adresată filosofului Eric Gutkind, conține reflecții asupra lui Dumnezeu, a Bibliei și a iudaismului.

 “Nicio interpretare, indiferent cât de subtilă, nu va schimba nimic (pentru mine)”, a adăugat omul de ştiinţă în misiva sa de o pagină şi jumătate, cunoscută sub numele de ”Scrisoarea lui Dumnezeu”.

În scrisoarea – care a fost vândută prin casa de licitații Christie’s din New York, marți – Einstein, un evreu, își articulează de asemenea dezamăgirea cu privire la iudaism. “Pentru mine, religia evreiască ca toate celelalte este o încarnare a superstițiilor celor mai mari copii. Și poporul evreu, căruia îi aparțin cu bucurie, nu are o calitate diferită pentru mine decât pentru toți ceilalți “, a scris el.

“În ceea ce privește experiența mea, nu sunt mai bune decât alte grupuri umane, deși sunt protejate de cele mai grave forme de cancer prin lipsa puterii. Altfel nu văd nimic “ales” despre ei. “

Recunoscându-și dezamăgirea în faptul că nu a asigurat elementul, Dawkins a spus: “Această scrisoare a fost despre ceva foarte important pentru Einstein, bănuiesc.”

Potrivit lui Einstein: O viață, o biografie publicată în 1996, a fost devotat religios precum un copil. Dar la vârsta de 13 ani “și-a abandonat fervoarea religioasă necritică, simțindu-se că a fost înșelat în minciuni religioase”.

El a spus că a crezut în “Dumnezeul lui Spinoza” – referindu-se la Baruch Spinoza, un gânditor olandez din secolul al XVII-lea – “care se dezvăluie în armonia lumii, nu într-un Dumnezeu care se preocupă de soarta și de faptele omenirii” .

De asemenea, el a criticat “atei fanatici a căror intoleranță este de același fel ca intoleranța fanaticii religioase”.

De ce credem în Dumnezeu?


De ce credem în Dumnezeu? Cauza este una supusă numeroaselor dezbateri și nu a fost niciodată descoperită pe deplin. Oare este un act al intuiției sau un sentiment care se naște în inimă sau provine din creier?

De-a lungul timpului, oamenii de știință au realizat numeroase studii prin care să descopere adevăratul motiv pentru care omul are nevoie să creadă în ființe supranaturale. În trecut, se spunea că persoanele religioase sunt mai intuitive și mai puțin analitice, dar atunci când încep să gândească analitic, credința scade considerabil.

Un nou studiu a încercat să conteste această ipoteză și să demonstreze că nevoia de a crede în Dumnezeu nu este un fapt cu care ne naștem. Și așa a fost, pentru că studiul în cauză confirmă că nimeni nu se naște credincios, iar această îndeletnicire se dobândește în timpul vieții.

Cine este Dumnezeu?

Societatea ne învață să credem în Dumnezeu

Cercetătorii de la universitățile din Coventry și Oxford afirmă că alți factori, precum educația și procesele socio-culturale, joacă un rol extrem de important în definirea credinței. Această concluzie a fost trasă de specialiști în urma studierii a mai multor pelerini care au participat la faimosul Camino de Santiago, dar și la un experiment neurologic.

Inițial li s-a cerut pelerinilor să rezolve mai multe sarcini prin care trebuiau să aleagă un tip de gândire, ori pe cea intuitivă, ori pe cea analitică sau logică. Apoi, s-au folosit mai multe puzzle-uri matematice pentru a spori intuiția. În acest fel, specialiștii nu au reușit să determine nicio legătură între credință și gândire. În ultima parte a cercetării lor, s-a stimulat creierul pentru a crește nivelu de inhibiție cognitivă, care se crede că reglementează gândirea analitică.

Rezultatele au arătat că, în timp ce această stimulare a creierului a crescut nivel de inhibiție cognitivă, nu a schimbat nivel de credință supranaturală, sugerând că nu există o legătură directă între inhibiția cognitivă și credința supranaturală.

Rezultatele sunt concludente, ele nu arată nicio legătură reală între gândirea intuitivă sau inhibarea cognitivă și credințele supranaturale. Studiul a fost publicat în Scientific Reports și provoacă numeroase controverse, dar și convingeri.

În ultimii 20 de ani, psihologii americani au încercat să demonstreze că credința în supranatural este ceva care ne vinenatural” sau intuitiv, iar odată cu publicarea acestui studiu, munca lor a prins contur.

În concluzie, specialiștii sunt de părere că orice tip de credință, fie în Dumnezeu sau orice alt tip de zei, nu are legătură cu gândirea intuitivă, ci cu normale sociale, la care este supus un individ în procesul său de dezvoltare.

CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)