Asherah, chiar a avut Dumnezeu o soție? Iată ce spun dovezile antice

Asherah, chiar a avut Dumnezeu o soție? Iată ce spun dovezile antice

Asherah a fost soția lui Dumnezeu? Textele antice și descoperire arheologice lansează o nouă teorie extrem de controversată, care susține că în timpurile de început, Dumnezeu a avut o soție. Ea era numită Asherah și era venerată la fel ca Dumnezeu.

Unii arheologi biblici cred că numeroase figurine antice, descoperite în anumite situri arheologice, ar putea să reprezinte o zeiță iudeo-creștină timpurie pe nume Asherah, care ar fi fost soția lui Dumnezeu.

Asherah ar putea fi într-adevăr soția lui Dumnezeu?

În pământul bogat, cunoscut sub numele de Levant ( situat în prezent pe teritoriile țărilor Israel, Palestina, Liban și Siria) au fost descoperite o mulțime de informații despre modul în care oamenii au trăit în unele dintre perioadele pivot ale omenirii.

Numeroase figurine feminine, create înainte de 1000 î.Hr. și chiar după 600 î.Hr., când regatul de sud al lui Iuda a căzut în mâna babilonienilor, au fost descoperite. Se speculează că ele ar putea s-o înfățișeze pe Asherah, soția lui Dumnezeu.

Asherah

Figurinele Asherah, presupusa soție a lui Dumnezeu

Aceste sculpturi din lut, în formă conică, înfățișează o femeie care își ține mâinile sub sâni. Interesant este că aceste figurine au fost descoperite în locurile în care arheologii se așteptau mai puțin. Nimeni nu poate spune cu exactitate în ce scop au fost folosite aceste statuete. Este posibil ca ele să fi fost obiecte de cult, dar la fel de bine și jucării pentru copii.

Deși nu există nicio îndoială că iudaismul era monoteist până când Biblia ebraică a fost considerată completă, descoperirea acestor figurine demonstrează că strămoșii israeliților erau politeiști.

Ce înseamnă Asherah pentru tradițiile monoteiste?

Înainte ca monoteismul să pună stăpânire pe Israel, o tradiție mai veche a politeismului practicată de canaaniți afirma că exista o zeitate, care era mai puternică decât oricare alt zeu.

În cele mai vechi tradiții ebraice, această zeitate a fost numită „El” și este cunoscut sub numele de Dumnezeului lui Israel. El avea o soție divină, zeița Athirat a fertilității.

Când numele YHWH, sau Yahweh, a fost folosit pentru a denumi Dumnezeul primar al Israelului, Athirat a fost numită Asherah. Nu se poate spune cu exactitate de ce.

Teoriile moderne sugerează că cele două nume El și Yahweh reprezintă, în esență, fuziunea a două ideologii ale triburilor semitice. În cele din urma cele două ideologii s-au unificat, dar în ambele credințe era prezentă soția lui Dumnezeu.

Ce spun dovezile?

 În 1975, în situl arheologic Kuntillet Ajrud , o serie de obiecte de cult, care îl prezintă pe Dumnezeul zeilor, Yahweh și zeița Asherah, au fost descoperite. Acestea includ două vase mari de apă, parțial distruse și o serie de picturi murale.

Pe acestea au fost descoperite mesaje surprinzătoare:

„… Te binecuvântez pentru DOMNUL Samariei și pentru Asherah.” (Sau „asherah.”)
„… Te binecuvântez pentru DOMNUL Temanului și pentru Asherah”.

Arheologul William Dever, autorul „ Did God Have a Wife? , afirmă că acest mesaj sugerează că  Asherah era consoarta lui El în religia canaanită.

Asherah

Asherah, soția lui Dumnezeu?

Într-un sit arheologic, care datează din anii 700 î.Hr., Khirbet El-Qôm, apare un epigraf similar. Arheologul Judith Hadley traduce aceste rânduri greu de citit în cartea ei „ Cult of Asherah in Ancient Israel and Judah: Evidence for a Goddess Hebrew”:

Binecuvântat să fie Uriyahu de către Yahweh,
căci de la dușmanii săi,
prin Asherah, l-a salvat de Oniyahu,
de Asherahul său
și de a lui [she] rah. 

Unele cuvinte lipsesc, dar binecuvântarea pare să se bazeze pe aceeași expresie formulată ca în primul text descoperit.

Deci cine, sau ce, exact a fost Asherah?

Cuvântul „Asherah” apare în Biblia ebraică de 40 de ori în diferite contexte.

Însă natura textelor antice face ca folosirea cuvântului să fie ambiguă, pentru că din punct de vedere literar, cuvântul asherah însemnă „fericit”.

În unele traduceri, Asherah se referă la un copac sau la o pădure. Această utilizare reflectă un lanț de asociații. Copacii, adesea conectați la fertilitate, fuseseră considerați un simbol sacru în timpurile străvechi. Într-un sens înrudit, „un asherah” s-ar putea referi la un stâlp de lemn, sau chiar la trunchiul unui copac.

De fapt, atunci când le-a fost interzis să se închine mai multor divinități, inclusiv zeiței Asherah, adepții au folosit un stâlp sau chiar s-au închinat unui arbore. De ce? Pentru ca nimeni să nu îi vadă că încă o idolatrizează pe soția atotputernicului.

Specialiștii în religia antică explică faptul că așezarea unui asherah lângă altarul lui Dumnezeului era o practică comună și reflecta devotamentul față de cei doi. Într-adevăr, unii cercetători interpretează aceste simbolurile duble din lăcașele de cult corespund lui Yahweh / El și soției sale Asherah.

Zeitatea interzisă

Odată ce religia a evoluat și monoteismul s-a impus, simbolul soției domnului a dispărut pentru că se considera o practică de politeism. Este posibil ca entitatea zeiței să se fi transformat într-un simplu obiect și astfel numele său a fost uitat.

În altă parte din scripturile ebraice, „asherah” pare să se refere în mod explicit la o zeitate cananită interzisă. O mare parte din cunoștințele pe care arheologii le au despre credințele canaanite provin dintr-un sit arheologic numit Ugarit.

Asherah

Asherah, zeitatea inetrzisă!

În limba ugaritică, „Asherah” este scris ca „Athirat” și se spune că ar fi fost o zeiță și o consortă pentru El, Dumnezeul patron al tuturor zeilor din religia canaită politeistă.

Dar ideea că un asherah – sau o figurină de lut – ar putea fi de fapt o icoană pentru o zeiță numită Asherah  a început să câștige teren abia  în anii ’60 -’70 și se bazează pe descoperirile și analizele lui Dever.

De ce nu este recunoscută soția lui Dumnezeu în zilele noastre?

Majoritatea israeliților antici erau fermieri și pastori. Locuiau în sate mici, cu familii mari, unde copiii de sex masculin adulți locuiau într-o anexă situată lângă casa părinților. Femeile, când se măritau, se mutau în casele bărbaților lor.

Viața în Levant era extrem de grea și oamenii erau foarte săraci. Doar cei norociși supraviețuiau, iar bogații era extrem de rari.

În epoca monarhiilor israelite, cele mai multe practici religioase au avut loc în aceste sate. Și, așa cum se întâmplă în practica religioasă modernă, credințele personale nu s-au potrivit în mod necesar doctrinei oficiale – care este ea însăși supusă schimbării.

Asherah

Asherah, viziunea modernă

Acestea fiind spuse, scripturile s-au concentrat asupra vechii clase superioare: regii și anturajul lor, precum și elita religioasă din orașele importante, în special Ierusalimul. Și a fost alegerea acestor elite ce tradiție să ducă mai departe și pe care s-o îngroape pentru totdeauna.

Ca atare, nu era ceva neobișnuit ca Biblia să fie revizuită pentru a reflecta agenda politică predominantă din Ierusalim. Cartea Genezei, de exemplu, conține scrieri și revizii din mai multe epoci, și nu în ordine cronologică. Ca urmare, dacă elita vremii a dorit s-o scotă pe Asherah din zona religiei, a făcut-o și cu siguranța s-a întâmplat asa ceva. Altfel nu se poate explica de ce statuetele care o înfățișează au dost descoperite pe câmpuri sau în zonele unde au fost satele antice și niciodată unde au existat marile orașe.

loading...
CATEGORIES
TAGS
Share This

COMMENTS

Wordpress (0)