Spiritualitate

Amintiri din altă viaţă

Uneori ne întrebăm de ce detestăm o anume persoană. De ce simţim o atracţie irezistibilă faţă de alta. Sau cu ce am greşit de suntem nevoiţi să trecem prin mari necazuri? Se spune că, de multe ori, ceea ce ni se întâmplă nu are legătură cu viaţa actuală. Că, într-o viaţă anterioară am comis greşeli pe care suntem obligaţi să le reparăm în această viaţă. Oamenii de ştiinţă nu au putut oferi explicaţii plauzibile persoanelor care relatează detalii dintr-o existenţă străină lor. Mit sau adevăr, reîncarnarea sufletului a cucerit multă lume, în ciuda absenţei confirmării ştiinţifice. Ea rămâne speranţa omului că, după moarte, nu va dispărea cu totul din această lume.
 Sufletul migrează
Reîncarnarea susţine posibilitatea sufletului de a trăi o noua existenţă dincolo de moarte. El se va întrupa fie într-un nou corp uman, fie într-un element al naturii. Scopul reîncarnării este de a acumula învăţăminte cu ajutorul cărora să atingă perfecţiunea şi desăvârşirea sinelui. Memoria dispare odată cu intrarea într-o nouă existenţă. Singurii care îşi amintesc detalii din viaţa anterioară sunt copiii, până la 6-7 ani. Cel mai recent caz este al puştiului care, începând cu vârsta de doi ani, avea o preocupare ieşită din comun pentru avioane şi coşmaruri în care se prăbuşea în ocean. Părinţii au căutat în arhive şi au descoperit că micuţul James Huston Junior relata, de fapt, prăbuşirea unui avion de luptă din 3 martie 1945. Pe pilot îl chema tot James Huston Junior. Restul poveştii, aici. Adulţii au trăiri puternice în timpul visului. Cele mai spectaculoase sunt însă şedinţele de hipnoză regresivă, prin care subiecţii sunt purtaţi înapoi în timp. Aceştia retrăiesc cu intensitate întâmplările vieţii anterioare.
Cinci vieţi
În 1950, Arnall Bloxham, a hipnotizat un bărbat, cerându-i să se gândească la una dintre vieţile sale anterioare. Subiectul a început să vorbească de întâmplări din secole trecute. Omul îşi amintea de cel puţin cinci vieţi anterioare. În secolul XV se afla în Valea Loirei, în XVI a trăit în Spania, apoi în Anglia. Cea mai ciudată amintire era cea din secolul XII, când se numea Josh şi făcea parte dintr-un grup de evrei persecutaţi. Nişte creştini le-au incendiat ascunzătorile pentru a-i face să iasă la suprafaţă. Împreuna cu familia sa, a reuşit să scape şi să se ascundă în cripta unei biserici. La momentul hipnozei, nu s-a putut identifica un templu corespunzător descrierii lui. Cu ocazia unor săpături ulterioare, muncitorii au descoperit o criptă, confirmând astfel povestea celui hipnotizat.
 
Copiii povestesc lucruri ciudate
Trecând prin Piaţa Roşie, în dreptul monumentelor lui Minin şi Pojarski, un copil de cinci ani a spus părinţilor: „Ştiu că acest monument îmi este închinat şi mie în aceeaşi măsură. Demult, demult, eu am fost mare şi am luptat alături de aceşti doi bărbaţi. Dar pe mine m-au ucis duşmanii cu sabia!“. Un alt caz este cel al băieţelului de 6 ani, Kiriuşa. El a început să se poarte ciudat: răsturna scaunele, arunca lucrurile pe jos şi le spunea celor din casă să nu le atingă. Când era supărat pe unul dintre membrii familiei, băiatul îl ocolea desenând cu paşii cifra 8. Când avea astfel de crize, pe toţi din casă începea să-i doară capul. Astrologii le-au spus părinţilor că, probabil, într-o viaţă anterioară, copilul s-a ocupat cu magia neagră. Iar opturile desenate reprezintă o metodă folosită de magi pentru a-şi vrăji victimele.
  
Comoara din viaţa anterioară
Jim Bethany din New York este un negustor de antichităţi în vârstă de 58 de ani. Din curiozitate, el s-a lăsat pe mâna unui psihiatru care, după ce l-a adus în starea de transă hipnotică, l-a ajutat să retrăiască fragmente dintr-o viaţă anterioară. A descoperit că s-a numit John Seaman şi a fost soldat englez. A murit în bătălia de la Waterloo, nu înainte de a îngropa o cutie plină cu monezi de argint şi bijuterii în localitatea Gower. Şi-a amintit chiar şi locul, devenit acum parc public. El s-a adresat Consiliului Municipal din Gower, pentru a cere permisiunea de a efectua săpături în Singleton Park. Aşteaptă de opt ani să sape pe o parcelă de patru metri pătraţi. Autorităţile locale i-au promis odată cu autorizaţia şi un excavator.
Pitagora a fost luptător in Troia
Se ştie că Pitagora îşi amintea cu claritate o mulţime de întâmplări din vieţile sale anterioare. El afirma că a fost războinic în Troia şi că s-a luptat cu prietenul lui Ahile, Patrocle, ucis dincolo de zidurile oraşului legendar. Sceptici din fire, grecii au hotărât să verifice dacă sunt adevărate cuvintele lui Pitagora. Astfel au descoperit la Mikene, într-un templu al Herei, scutul descris detaliat de către matematician, care aparţinuse războinicului Euforb.
 Visul din altă existenţă
Dolores Jay din statul Ohio (SUA), urmând un curs de hipnoterapie, şi-a amintit despre o viaţă trecută a sa. În noaptea de 21 aprilie 1970, soţul ei a auzit cum aceasta vorbea în somn într-o limbă străină. Şi-a dat seama că e germană. Dolores susţinea că în viaţa sa trecută a fost Gretchen Gottlib, fiica şefului unei asociaţii de medici dintr-un oraş german, şi a fost ucisă. Despre această descoperire uimitoare, Dolores Jay a scris cartea  „Gretchen sunt eu“.
Un ţăran care a fost preot
Alexandra David-Nill, cercetător cu autoritate în cercurile ştiintifice de studiere a tainelor tibetane, a relatat o întâmplare legată de reîncarnare. Mighiur, locuitor al unui sat mongol de la graniţa cu Tibetul, vedea în vis peisaje care în satul său nu existau: pustiuri, corturi din pâslă, o mănăstire mare pe un deal. Chiar şi în stare de veghe îi apăreau aceste imagini. La 14 ani, a plecat de acasă. Ajungând la un han, Mighiur s-a întâlnit cu un bătrân preot budist. Deodată, în minte au început să i se deruleze întâmplări ciudate în care el era bătrân, iar preotul elevul său. Mighiur i-a povestit despre viaţa la mănăstire, cu multe detalii. Convins de mărturiile băiatului, preotul şi-a salutat cu bucurie învăţătorul care luase o nouă înfăţişare. Martori ai acestei discuţii au fost Alexandra David-Neel şi membrii expediţiei sale.
Regulile migrării sufletului
Conform teoriei reîncarnării, spiritul celui decedat trebuie să intre într-un corp nou. Dacă acest lucru se petrece imediat înseamnă că spiritul a lăsat nişte probleme nerezolvate. Sufletele care stau multă vreme în eter sunt avansate. Ele primesc drept recompensă permisiunea de a sta neîncarnate. Atunci când au loc avorturi spontane sau când copiii se nasc morţi, spiritele se răzgândesc în privinţa reîntrupării terestre, de teamă. Anumite aptitudini ale noastre pot dispărea de la o viaţă la alta, dacă spiritul vrea să dobândească altele noi. Un spirit întârziat poate să-şi aleagă o familie evoluată cu intenţia de a progresa. Spiritul evoluat se poate reîncarna într-un cadru neplăcut, chiar şi într-un corp infirm, pentru a-şi insuşi calităţile care îi lipsesc. Scopul fiecărei existenţe este de a corecta greşelile trecute şi de a învăţa iubirea aproapelui.
Paradoxul reîncarnării
Un bărbat aflat sub hipnoză a povestit că, în Evul Mediu, a fost negustor, proprietar al unui vas comercial. Nava a fost capturată şi prădată de piraţi, iar el ucis. Detaliile despre încărcătura corabiei, mărfuri, căile maritime comerciale coincideau cu datele din arhivele istorice. La următoarea şedinţă şi-a amintit o altă viaţă trecută. În aceleaşi circumstanţe, el era piratul care l-a spânzurat pe negustor. A devenit propriul său ucigaş. Un alt paradox al reîncarnării este şi acela în care un bărbat, care într-o viaţă anterioară a fost femeie, a devenit ulterior soţul acelei femei. Asta înseamnă că a fost căsătorit cu sine însuşi. John Lilly, scria în cartea sa, „Centrul Ciclonului“,: „Stomacul meu era plin şi se umfla ca în cazul unei sarcini. Eu deveneam propria mea mamă, care mă purta în pântece, în propriul meu pântec. Deodată mi-am dat seama că mă pregăteam să mă nasc chiar pe mine“.
Regele-şomer
În 1995, Henk Otte, un şomer olandez, a vizitat satul natal al soţiei sale, Mepe din Ghana. Locuitorii au avut brusc o revelaţie, recunoscând în el reîncarnarea regelui lor, decedat. „La început, am crezut că este vorba de o glumă proastă. Apoi, cum sătenii insistau, mi-am dat seama că erau seriosi. Şi, cum nu aveam mare lucru de făcut în Olanda, am acceptat“, s-a confesat Otte. Şomerul olandez a fost suit pe tron. 40 de sate din împrejurimi i-au jurat credinţă. „Sunt un fel de Dumnezeu pentru ei. Se prosternează în faţa mea. Aş putea să hrănesc tot Amsterdam-ul cu alimentele pe care mi le aduc“, povesteşte regele. Azi, Henk Otte locuieşte la Mepe doar două luni pe an, când e nevoit să participe la numeroase ritualuri. Nu vrea să se mute definitiv în regatul său pentru că nu-i plac unele obiceiuri: trebuie să se abţină să bea şi să mănânce în public, iar la privată are voie să meargă numai însoţit.
  
Riscul de a şti ce ai fost
Terapia regresivă provoacă întoarcerea pacientului într-o viaţă anterioară. Retrăirea experienţelor trecute poate fi periculoasă. Unui psihanalist din Norvegia i s-a retras licenţa pentru că a aplicat metoda unui pacient instabil psihic. Acesta a fost regresat la ultima viaţă anterioară, când era soldat SS în armata Germaniei. Apoi a ajuns cu încă o viaţă în urmă, când era vrăjitoare arsă pe rug. Retrăirile celor două vieţi anterioare nu au fost uşoare, în urma lor hipnotizatul a devenit şi mai instabil. Cînd avea 16 ani, părinţii violonistei Vanessa Mae s-au hotărât să o supună hipnozei, ca să afle de ce era un copil-minune. Când s-a trezit din hipnoză s-a simţit foarte rău şi de atunci a început să sufere de bolile lui Paganini: ficat, splină, stomac. Un britanic de 26 de ani nu şi-a mai putut reveni din regresia hipnotică, rămânând la stadiul comportamental al unui copil de 8 ani.
Bolile vin din vieţile anterioare
În cartea „Noile dimensiuni ale conştiinţei“ (1989), Grof descria cazul unei femei care, după mulţi ani de tratament zadarnic, suferea în continuare de o gravă fobie la păsări şi la pene. Sub hipnoză, pacienta a declarat că trupul său pare puternic, musculos, viril. Ea se identifica total cu un soldat dintr-o armată antică. A trăit, pe parcursul şedinţei, o bătălie pe viaţă şi pe moarte în Persia medievală. Deodată a resimţit o durere foarte puternică în piept; când a fost rănită de o săgeată. Vulturii îi dădeau târcoale. Când au început s-o sfâşie, a început să se lupte cu disperare până i-a învins. Ulterior acestei experienţe, femeia s-a eliberat de fobia de care suferise multă vreme.
Cum e pe lumea cealaltă?
Relatările celor întorşi din moarte clinică au câteva aspecte comune: în momentul sfârşitului, mortul aude cum medicul îi declară decesul. Apoi se prelinge de-a lungul unui tunel lung şi întunecat, la capătul căruia îşi poate privi corpul ca un spectator neutru. La vederea acestei scene, este profund emoţionat. În scurt timp, se obişnuieşte cu noua situaţie. Observă cu uimire alte fiinţe care vin să-l întâmpine şi să-l ajute. Printre ele sunt şi rude sau cunoscuţi decedaţi, dar şi o făptură-lumină care iradiază căldură, iubire şi ocrotire. Aceasta îi cere să-şi evalueze viaţa petrecută până acum pe pământ. Celui în cauză începe să i se perinde, cu o repeziciune incredibilă, cele mai importante scene din viaţă. Apoi se apropie încet de o barieră, un prag, un pod. I se dă de înţeles că încă n-a sosit clipa despărţirii definitive de viaţă, că mai are unele probleme de rezolvat. Sufletul se împotriveşte revenirii în corp, copleşit fiind de senzaţiile extrem de plăcute trăite: fericire, dragoste şi bucurie. În pofida voinţei sale, se întoarce la viaţă. Când încearcă să explice celor din jur experienţa prin care a trecut, nu găseşte cuvinte potrivite.
Credinţă şi anateme

Bhagavad-Gita, cartea sfântă a Indiei spune: „Aşa cum ne părăsim hainele uzate pentru a le înlocui cu altele noi, la fel şi sufletul părăseşte corpul folosit pentru a îmbrăca un corp nou“. Chiar şi Coranul face referire la reîncarnare: „Dumnezeu vă va face să muriţi pentru a reînvia, apoi lângă el vă veţi întoarce într-o zi“. În anul 553, la al V-lea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, teza reîncarnării a fost anatemizată şi interzisă. Împăratul Justinian a decretat: „Afurisit fie cel care, de aici încolo, va mai crede în preexistenţa sufletului!“. A spus credincioşilor că au la dispoziţie o singură viaţă. Majoritatea oamenilor au început să-şi trăiască din plin unica viaţă. Cu toată cenzura impusă textelor originare, s-au mai păstrat unele referiri ale lui Isus despre reîncarnarea profetului Ilie în trupul lui Ioan Botezatorul, în Evanghelia lui Matei.

Tehnica reamintirii

Psihologul Stanislav Grof este cunoscut drept tatăl psihotehnicii, denumită şi respiraţia holotropică. Inspirând şi expirând într-un fel anume, omul se poate cufunda într-o stare în care vede şi trăieşte din nou o viaţă trecută. El spune că şi în cazul autohipnozei este necesară prezenţa unui asistent, pentru a ajunge la undele Alpha. Mărturiile pacienţilor săi au fost confirmate de date istorice şi expertize lingvistice. Cei supuşi experimentului povesteau întâmplări care nu aveau loc în prezent şi erau relatate într-o limbă pe care nu aveau cum să o ştie în această viaţă.

Vedete reîncarnate

Multe personalităţi cred în reîncarnare. Saddam Hussein a afirmat în faţa supuşilor săi că este reîncarnarea lui Nabucodonosor şi că va reface regatul, aşa cum era pe vremea vestitului rege. Himmler s-a documentat îndelung şi a ajuns la concluzia că, într-o viaţă anterioară, a fost un zeu egiptean antic. Astrologii pretind că moartea prinţesei Diana este legată de o veche profeţie celtică, iar prinţul William ar fi reîncarnarea Regelui Arthur. Cântăreaţa Tina Turner e convinsă că a trăit într-o viaţă anterioară în Egipt. A fost mai întâi faraoana Hatschepsut, apoi Cleopatra. Ea a luat tronul de la fratele său ca să nu ruineze ţara. L-a reîntâlnit în viaţa actuală, în persoana lui Ike. Mariajul lor nereuşit, a fost o pedeapsă pentru cântăreaţa care avea de plătit datorii din viaţa anterioară.

reincarnare3 - Amintiri din altă viaţă

Lenin trăieşte în Polonia

Cu prilejul celebrării Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, acum 10 ani, poliţiştii au prins un individ suspect. Când i-au cerut să se identifice, el a declarat că e Vladimir Ilici Lenin. Tânărul a fost citat în faţa instanţei judecătoreşti din Poznan, unde a fost inculpat pentru dezinformarea organelor de ordine, tăinuirea identităţii, delicte pentru care a fost amendat cu 5.000 de zloţi (circa 40 milioane de lei), fiindcă judecătorul nu credea în reîncarnare.

 A 14-a reîncarnare a Maestrului

Dalai Lama reprezintă pentru tibetani al 14-lea maestru reîncarnat. El este şi conducătorul statului. S-a născut la 6 iulie 1935, într-un sătuc numit Taktser din nordul Tibetului, iar la vârsta de 2 ani a fost recunoscut drept reîncarnarea predecesorului său, al 13-lea Dalai Lama, şi a lui Avalokitesvara, numit şi Buddha Milei. Ceremonia de încoronare a avut loc la 22 februarie 1940, în Lhasa, capitala Tibetului. Eforturile sale depuse în scopul stabilirii unei soluţii paşnice în conflictul din regiunea Tibet i-au adus, în 1989, Premiul Nobel pentru Pace.

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top