Stiinta

ADN-ul uman, enciclopedia viitorului

Într-o lume care caută să găsească spații de stocare tot mai mari şi mai sigure, fără să fie alterate informațiile ca urmare a trecerii timpului, o echipă de cercetători a venit cu o idee inedită. Astfel, ei au reușit să transcrise pe secvențele ADN-ului uman o antologie care cuprinde cele 154 de sonete ale lui Shakespeare, o parte din faimosul discurs audio „I Have a Dream”, de 26 secunde, al lui Martin Luther King, articolul scris de James Watson și de Francis Crick cu privire la structura ADN-ului, fotografia institutului care a realizat această descoperire, dar și fișierul care conține datele care au dus la această invenție. Cum mijloacele de stocare existente în prezent sunt destul de limitate, pentru că, pe de o parte, au nevoie de energie electrică pentru a funcţiona și, pe de altă parte, informațiile de pe aceste mijloace se degradează destul de mult în timp, rezolvarea problemei a fost oferită de macromolecula de ADN.

adn - ADN-ul uman, enciclopedia viitorului

Chiar dacă citirea informațiilor stocate este oarecum simplă datorită tehnologiilor actuale, problemele apar doar atunci când trebuie realizată o succesiune specifică de baze aminice. Având în vedere că există patru substanțe chimice din care este compusă o macromoleculă de ADN – adenină (A), citozină (G), guanină (G) și timină (T) – în prezent se pot „transcrie” doar secvențe oarecum scurte de ADN. Şi mai există un inconvenient: atunci când asemenea substanțe se găsesc de mai multe ori într-o secvență (de tipul AA, GGG ș.a.) crește probabilitatea apariției erorilor în redactarea informațiilor. Prin realizarea unui cod, folosind doar secvențe scurte de ADN, fragmentate, și suprapuse la ambele capete, informaţiile s-au indexat în așa mod încât să se indice poziția unui anumit fragment în ansamblul final. Realizându-se și o schemă prin care s-a dorit evitarea repetițiilor, apariția erorilor de transcriere este aproape imposibilă, pentru că eroarea nu are cum să se repete pe patru fragmente diferite. Astfel, pentru evitarea repetării s-au utilizat, pentru transcriere, doar trei dintre bazele aminice, a patra fiind utilizată ca separator între ele.

Mai mult, informațiile stocate se pot conserva pe termene foarte lungi de timp, mai ales că în prezent se studiază ADN-ul omului de Neanderthal, în vârstă de peste 35.000 de ani. Cum natura a reușit să păstreze extrem de bine structura acestui ADN, informațiile care se pot stoca pe acest suport ar putea ajuta lumea științifică dintr-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat.

Terramagazin

loading...
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top