Viața la Cernobîl
Descopera

32 de ani de la explozie. Viața la Cernobîl își continuă cursul

6views

La scurt timp după miezul nopții, în  26 aprilie 1986, numele de Cernobîl a devenit sinonim cu dezastrul nuclear. În ura unui test de siguranță eșuat, centrala nucleară de la Cernobîl a explodat, aruncând asupra Europei un nor dens radioactiv.

O zonă de circa 2600 km pătrați din jurul centralei, s-a transformat într-un fel de rezervație naturală, unde ecosistemul s-a schimbat dramatic.

Chiar dacă în această zonă oamenii nu au mai trăit, rapoartele oficiale arată că unele plante și animale s-au adaptat extrem de bine radioactivității, în timp ce altele s-au transformat sau pur și simplu au dispărut.

Ciuperca neagra

Puterea de viață a ciupercii este una incredibilă. Ciupercile bogate în melanină, cum ar fi Cladosporium sphaerospermum , Cryptococcus neoformans și Wangiella dermatitidis, au devenit regii sanctumuluiinterior al Cernobîl. Studiile demonstrează că aceste tipuri de ciuperci nu numai că au tolerat ra

Viața la Cernobîl

dioactivitatea, ci s-au bucurat de ea pentru a se dezvolta în condiții foarte bune.

Loading...

Un studiu publicat în 2014 a constatat o scădere semnificativă a ratei de descompunere a frunzelor din zona Cernobîl, indicând schimbări mari în rândul reciclatorilor naturali.

Pini roșii și soia

Dezastrele nucleare sunt adesea imaginate ca niște pajiști goale, iarbă uscată și copaci dezrădăcinați. La Cernobîl nu este cazul, pentru că zona din jurul fostei centrale este verde și așa a fost și imediat după marea explozie.

Totuși modificări au existat. O zonă de circa 10 km pătrați din zona fostei centrale nucleare, era cunoscută precum Pădurea Roșie. Acest nume se datora pinilor roșii din zonă. În prezent, această pădure se poate numit Pădurea Maro, pentru că pinii au această culoare pe tot parcursul anului. Se pare că pinii s-au adaptat cu succes noilor condiții de viață.

Un studiu privind soia care a crescut în zona restricționată a Cernobîlului a fost comparat cu plantele cultivate la 100 kilometri distanță.

Cercetătorii au descoperit că plantele radiate nu erau chiar înfloritoare, dar au reușit să  supraviețuiască prin pomparea proteinelor cunoscute pentru legarea metalelor grele și pentru reducerea anomaliilor cromozomiale.

Păsările, cele mai afectate

Populațiile de păsări au fost cele mai afectate de dezastru. Un studiu pe 550 de exemplare care acoperă aproape 50 de specii a constatat că radiațiile au afectat dezvoltarea neurologică a păsărilor, cu o scădere semnificativă a volumului creierului.

Un alt fapt interesant este că femelele au murit în număr mai mare, în timp ce masculii au rezistat mai bine noului ecosistem.

Reîntoarcerea animalelor

În mod evident, cea mai surprinzătoare descoperire din zona Cernobîl este reîntoarcerea animalelor în pădurile din zonă.

Animalele mai mari, inclusiv căprioarele și mistreții, au revenit în ultimele decenii.

Cei mai mari câștigători par a fi lupi, care s-au adaptat de minune. Se estimează un număr de 7 ori mai mare de lupi, care se află în pădurea din jurul Cernobîlului decât în afara ei.

Oamenii

În cea mai mare parte a zonei afectate, oamenilor nu li se permite să trăiască. Aproximativ 350.000 de persoane au fost evacuate după momentul exploziei, lăsând natura să se vindece singură.

Aproximativ 1.000 de persoane s-au întors pe terenul radioactiv, imediat după ce au fost evacuați. Ei sunt cunoscuți drept ” Babushkas de Cernobîl“, o populație preponderent îmbătrânită, care în mod surprinzător, nu a resimțit nivelul radiațiilor.

Cu toate acestea, acești oameni sunt din ce în ce mai puțini și nu pentru că radiațiile le-ar fi făcut rău, ci pentru că cei mai mulți au murit de bătrânețe. Surprinzător, nu?

loading...