Mistere

Drumurile care duc nicăieri, un mister neelucidat al civilizației mayașe

Drumurile mayașilor, botezate drumuri de cult sau căi ceremoniale sunt drumuri late, pavate și orientate după un plan și un scop bine definit, greu de înțeles pentru mentalitatea omului modern, drumuri care străbat sute de kilometri și care uimesc și acum prin linearitatea perfectă cu care au fost construite prin jungla umedă și neprietenoasă.

Acestea sunt drumuri ciudate ale unei civilizații dispărute și neînțelese. Nici Camino de los muertos, coloana vertebrală a orașului Teotihuacan, nici aceste drumuri mai mult sau mai puțin ceremoniale nu au fost întâmplător construite, liniaritatea, planimetria și lungimea lor fiind legate de cu totul alte motivații decât cele pe care, astăzi, știința încearcă să le prezinte.

Puținele drumuri mayașe care au supraviețuit intemperiilor pot fi interpretate ca punți de legătură între diferite centre ceremoniale. Studiul acestor tronsoane izolate, atâtea câte au mai rămas după distrugerea lor sistematică ne conduce spre anumite inadvertențe logice.

Atunci când drumurile ceremoniale sau de cult unesc între ele anumite centre administrative, lucrurile sunt clare, mai exact conforme cu schemele noastre de înțelegere, dar atunci când aceste căi sfârșesc într-un stei de munte, într-un gorgan sau pur și simplu în mijlocul unui platou pustiu ars de soare, știința noastră modernă nu mai poate furniza nicio explicație și atunci totul, fără excepție, se transformă în semnificații de cult.

Cu toate că la vremea respectivă nu erau cunoscute carele de povară prevăzute cu osii și roți și nici animalele de tracțiune, indienii anasazi au construit o rețea de drumuri de circa 800 de kilomeri, așezate pe o infrastructură solidă, late de până la 10 metri și mărginite de borduri de piatră.

Drumuri trainice și plane, orientate către un aliniament perfect ce țintesc cu cerbicie și consecvență orizontul fără să facă nici cel mai mic ocol, nici cea mai mică concesie accidentelor naturale.

loading...

Drumuri inutile? Străzi care duc nicăieri?

Punctul de plecare al acestora este zona centrală locuită de indienii anasazi. De aici drumurile se răspândesc centrifug, trecând în unele cazuri pe lângă modestele așezări disparate în care trăiesc astăzi urmașii indienilor anasazi.

De cele mai multe ori aceste drumuri se termină neașteptat la marginea unor lacuri, în fața unui stei de stâncă sau lângă un izvor solitar. Nimeni până în prezent nu a putut explica de ce.

Unul dintre cele mai mari și mai reprezentative dintre acestea, drumul Nordului, are o lungime de peste 80 de kilometri și se sfârşeşte la marginea unui canion singuratic. Logica și sensul acestor drumuri bizare care duc spre neunde rămân pentru noi incomprehensibile.

Singura explicație care a fost dată de indieni a fost aceea că aceste drumuri duc către lumea spiritelor.

mayasi - Drumurile care duc nicăieri, un mister neelucidat al civilizației mayașe

La extremitatea acestor drumuri erau săpate în pământ niște găuri numite sipapu care, în credința indienilor, ar fi trebuit să facă legătura între oamenii în viață și spiritele trecute în lumea de dincolo

loading...
To Top