Din secretele spionilor: Fenomene PSI

În camera scufundata în întuneric, mintea barbatului se goleste încet de tot ceea ce îl înconjoara, iar gândurile începe sa-i alunece spre o cutie transparenta ce pluteste imponderabil în spatiu. Acum este pregatit sa patrunda într-o stare modificata a constiintei: cea de a patra dimensiune.

Prin anii ’70, astfel de imagini erau ceva obisnuit în bazele secrete ale Armatei Statelor Unite sau ale Uniunii Sovietice. În plin Razboi Rece, agentiile de spionaj investeau sume enorme în ceea ce ulterior avea sa se numesca fenomene PSI: perceptie extrasenzoriala (PE) si vedere la distanta (VD).

“Samani” si “fântânari”

Guvernele au cochetat multa vreme cu ideea de a folosi facultatile metapsihice, extrasenzoriale, ale anumitor persoane ca instrument de obtinere a informatiilor.
Grecii aveau oracole, indo-americanii tineau la mare cinste samanii, iar despre israelitii din Vechiul Testament se spune ca l-ar fi folosit în scopuri paramilitare pe profetul Eliseu.

Mai aproape de noi, în razboiul din 1918, armata ceha folosea asa-numitii “fântânari”, care îsi foloseau clarviziunea nu doar pentru a gasi apa potabila, minele si capcanele, ci si pentru a raporta pozitiile inamice.

În cel de-al doilea razboi mondial, a existat chiar o “batalie” pentru un metapsihic de origine poloneza, Wol Messing, folosit de Uniunea Sovietica si pe al carui cap Hitler fixase o recompensa impresionanta.

Experimentul Nautilus

O data cu începerea Razboiului Rece, metodele PSI erau din ce în ce mai curtate. În februarie 1960, un articol din revista franceza “Science et Vie” a aprins mintile agentiilor de spionaj sovietice.

Intitulat “Secretul lui Nautilus”, articolul raporta folosirea în secret de catre americani a telepatiei pentru a comunica cu echipajul lui Nautilus, primul submarin nuclear, în timp ce acesta se afla sub calota de gheata arctica.

Era, în mod clar, o izbânda. Telepatia aparea astfel ca un mijloc posibil de comunicare (singurul de altfel) cu un submarin care, în mod normal, trebuia sa iasa la suprafata si sa-si înalte antena radio pentru a trimite infomatii.

Americanii au negat însa povestea cu Nautilus, afirmând ca submarinul se afla “pe uscat” în perioada presupuselor teste. Chiar si asa, “experimentul” nu a trecut neobservat de catre sovietici…

Contraofensiva rosie

Pâna la aparitia articolului în cauza, rusii aveau un singur laborator de parapsihologie, la Catedra de Fiziologie a Universitatii din Leningrad, condus de Leonid Vasiliev, presedintele catedrei.

“Impulsionat” de materialul de presa, acesta si-a concentrat munca asupra experimentelor de “influenta la distanta”, prin care, de exemplu, o persoana cu puteri telepatice încearca sa adoarma o alta persoana aflata la distanta.

Totodata, sovieticii au început sa înfiinteze mai multe centre de cercetari PSI pe care le-au finantat substantial. În 1968, la o conferinta din Moscova, parapsihologul sovietic Eduard Naumov anunta Vestul ca Marina Rosie repetase cu succes, pe un submarin propriu, întregul experiment Nautilus.

Mai mult, cercetatorii sovietici pusesera la punct o metoda de captare telepatica a comunicatiilor metapsihice purtate între alte persoane si se spunea ca cheltuisera aproape 60 de milioane de dolari în acest sens.

Swann, cobaiul

În 1970, a aparut în SUA o carte intitulata “Descoperiri legate de psihic, în spatele Cortinei de Fier”, în care autorii – Sheila Ostrander si Lynn Schroeder – aratau cum sovieticii recrutasera cu frenezie clarvazatori sau copii-minune psihokinetici pentru lucra în domeniile spionajului, contraspionajului si securitatii.

De asemenea, cei doi dadeau o lista cu 40 de orase sovietice în care se presupunea ca aveau loc experimente PSI.

La auzul acestor vesti, americanii au decis ca e momentul sa treaca la contraofensiva. CIA si Pentagonul si-au îndreptat atentia spre Institutul de Cercetare Stanford – un imens rezervor de gândire stiintifica din Menlo Park, California. Acolo exista un fizician, dr. Hal Puthoff, care facuse publice unele experimente al caror subiect a fost Ingo Swann, un barbat capabi sa vada obiecte asezate în diferite ascunzatori.

Puthoff parea candidatul ideal pentru a desfasura cercetarile PSI secrete sponsorizate de Guvern.

“Binecuvântarea” CIA

CIA s-au hotarât sa-l finanteze pe Hal Puthoff cu 50.000 de dolari pentru opt luni de noi cercetari. Daca în aceasta vreme, Puthoff si Swann prezentau un fenomen PSI repetabil, atunci finantarile puteau continua.

La început, puterile lui Swann nu evoluau asa cum se dorea. Capacitatile lui metapsihice pareau slabe, iar descrierile sale mai mult imaginatie decât realitate. Se parea ca cercetarile vor fi abandonate destul de repede.

Numai ca Swan era un barbat la 39 de ani, ambitios si hotarât sa reuseasca. Asa ca a venit cu o propunere care a schimbat totul: în loc sa i se spuna tinta care trebuia vizualizata, spre exemplu un aerodrom sau o centrala, sa i se dea coordonatele geografice – longitudine si latitudine.

Dupa zece zile si 100 de coordonate vizualizate, Puthoff a început, încetul cu încetul, sa fie convins ca Ingo Swann îsi folosea facultatile PSI pentru a obtine informatii chiar daca acestea nu erau foarte precise.

spionaj 400x243 Din secretele spionilor: Fenomene PSI

Pat Price

Pentru o si mai mare exactitate a informatiei, Puthoff s-a gândit sa apeleze si la o alta persoana care dovedea calitati extrasenzoriale: Patrick (Pat) Price. Acesta avea 50 de ani si lucra pe post de comisar de politie într-o suburbie a Los Angeles-ului.

Ambilor “metapsihici” li s-au dat aceleasi coordonate asupra carora au început sa se concentreze. Rezultatele au fost extraordinare. Era vorba despre o unitate secreta a Pentagonului, aflata în apropierea localitatii Sugar Grove, din West Virginia. Price a prezentat chiar si etichetele de pe mapele care se gaseau în fisierele din pereti. Oficialii de la Pentagon s-au aratat însa extrem de sceptici, banuindu-i pe cei doi ca au obtinut toate aceste date prin intermediul unor agenti din interiorul unitatii.

Ca urmare, cei doi au primit coordonatele altei locatii. Descrierea facuta de Pat Price a fost urmatoarea: “Complex subteran, beton armat, usi din otel de tip glisant…. Vad niste heliporturi, beton… 30 mile nord fata de complex este o instalatie radar cu o parabolica mare si doua parabolice de locatie rapda. Noapte, baza este deservita în proportie foarte mare de femei”. Curând, CIA a confirmat cele spuse de Price. Era o unitate sovietica situata în muntele Narodnaya, din nordul Uralilor.

Spionii PSI americani îsi începusera cariera.

Spionaj la distanta

În iulie 1974, Pat Price a descris si a desenat ceea ce “vazuse” la Semipalatinsk: un poligon subteran sovietic, destinat testarilor nucleare. Imaginile luate din satelit au aratat cât de precisa era descrierea facuta de Pat Price. Performanta lui a ramas una dintre probele cele mai puternice la dosarul reusitelor spionajului realizat prin perceptie extrasenzoriala.

“Îmbatati” de succes, americanii au încercat apoi sa afle daca prin VD puteau afla amanunte despre armele pregatite de sovietici. Spionii la distanta au descris un submarin al Armatei Rosii, care ulterior s-a dovedit a fi celebrul “Taifun”. Mai târziu, când spionajul clasic amercian a intrat în posesia unor detalii despre submarin, s-a constatat ca descrierea realizata prin perceptie extrasenzoriala fusese foarte aproape de adevar.

Rezultatele cercetarilor pareau a demonstra ca fenomenul perceptiei extrasenzoriale nu era doar o banala operatiune de ghicire. Drept urmare, în proiectul intitulat “Star Gate – Poarta Stelara”, au fost cooptate si alte persoane, barbati si femei, care manifestau capacitati extrasenzoriale, antrenându-se fonduri de zeci de milioane de dolari.

Studii stiintifice

Pâna în 1998, mai mult de 1.000 de laboratoare din SUA au fost implicate în studii privitoare la perceptia extrasenzoriala si la posibilitatea vederii la distanta. Cercetarile, conduse dupa toate rigorile stiintifice, îsi propuneau sa înteleaga fenomenul în sine si modul în care acesta putea fi utilizat.

Ipoteza stiintifica propusa pentru explicarea fenomenului PSI a fost ca persoanele capabile de VD intrau în contact telepatic cu o persoana care cunostea în detaliu locatia pusa sub observatie. Vederea la distanta presupunea, s-a spus, un emitator (cel care cunostea obiectivul) si un receptor aflat în laborator. Spionajul era posibil fara ca emitatorul sa stie ca gândurile îi erau citite.

Studiile au semnalat însa si aspecte care erau în defavoarea folosirii VD în scopuri de spionaj: vederea unui spion la distanta nu era 100% corecta. Nici folosirea mai multor astfel de subiecti nu conducea la certitudinea ca obiectivul era riguros descris. De altfel, prin utilizarea VD, se obtineau informatii care, în majoritatea cazurilor, trebuiau interpretate de experti într-ale spionajului. În plus, spionii la distanta aveau probleme în a vizualiza obiectivele aflate în miscare. Asadar, era sau nu de folos în spionaj vederea la distanta?

Sub semnul îndoielii

În consecinta, a fost pusa în discutie însasi oportunitatea continuarii cercetarilor.

Doi savanti independenti, Jessica Utts, profesor de statistica la Universitatea din California, si Ray Hyman, psiholog la Universitatea din Oregon, au fost solicitati sa gaseasca o explicatie care sa multumeasca toate taberele.

Cei doi au cazut de acord ca, în experimentele de laborator, fusesera obtinute rezultate ce nu puteau fi puse pe seama întâmplarii. În schimb, ei au avut opinii diferite în legatura cu demonstrarea existentei în sine a fenomenelor parapsihologice.

Concluzia lor finala avea sa aiba, însa, tonul unei sentinte capitale: vederea la distanta, asa cum fusese ea studiata în experimentele de laborator, nu se dovedea operanta în actiunile de spionaj.

Secret de stat

Proiectele de utilizare a perceptiei extrasenzoriale în spionaj au fost abandonate în 1988. Sapte ani mai târziu, CIA si-a recunoscut implicarea în aceste cercetari. Dar, în lipsa deschiderii oficiale a dosarelor, a ramas o simpla legenda folosirea psihospionajului pentru a-l localiza pe liderul libian Moammar El Khadhafi, pentru a gasi plutoniu în Coreea de Nord sau pentru a ajuta agentiile americane implicate în lupta contra traficului de droguri. Doar 270 de pagini de dosar au fost facute publice. Restul, pâna la 80.000, sunt si astazi secrete.

Profesorul Jessica Utts afirma ca ar fi util ca experimentele sa fie continuate, pentru a se stabili ferm coordonatele perceptiei extrasenzoriale si retetele dupa care poate fi folosita aceasta. Iar cele peste 79.000 de pagini de dosar tinute înca la secret ar constitui o serioasa baza de pornire pentru noi cercetari.

Foarte probabil, e doar o chestiune de timp…Spionii PSIAl saselea simt

Perceptia extrasenzoriala (PE) este echivalentul a ceea ce “vulgar” se cheama “al saselea simt”. Termenul a fost folosit pentru prima oara în 1870, de Sir Richard Francis Burton. 22 de ani mai târziu, un cercetator francez, dr. Paul Joire, a folosit termenul pentru a descrie abilitatea unei persoane care fusese hipnotizata sau era într-o stare de transa de a percepe lucrurile altfel decât utilizându-si simturile obisnuite. Primele studii sistematice ale PE au fost realizate în 1882 odata cu înfiintarea Societati pentru Cercetari Metapsihice din Londra. Printre membrii ei se numarau psihologul frederick Meyers, fizicianul Sir Oliver Lodge, poetul William Butler Yeats si prozatorul Arthur Conan Doyle. În 1930, termenul a fost popularizat de parapsihologul american J. B. Rhine, cel care a testat pentru prima oara fenomenul PE în laborator.În timpul Razboiului din Golf, una dintre misiunile de capatâi ale spionilor PSI a fost aceea de a localiza temutele rachete SCUD (foto) ale fostului dictator irakian Saddam Hussein Un desen de-al lui Price descria munca de sudura la niste sfere uriase de otel din unitatea sovietica secreta de la Semipalatinsk (foto).

CIA nu stia la început de aceste sfere descrise de Price, dar ulterior existenta lor a fost confirmata cu ajutorul imaginilor luate din satelitii de spionaj. In iulie 1974, în cadrul unei operatiuni CIA, Pat Price “vedea” baza nucleara ruseasca Semipalatinsk (reprezentata schematic). Doua luni mai târziu, imaginile surprinse de un satelit-spion american au confirmat viziunea lui PriceREGELE NEÎNCORONAT AL SPIONILOR PSI. Pat Price (foto, în stânga, alaturi de Hal Puthoff) era atât de bun încât putea spiona metapsihic aproape si în somn, fara coordonate si fara sa i se ceara ceva anume. Seara, se pune în pat si “se plimba” în jurul lumii, având activate capacitatile extrasenzoriale în asteptarea evenimentelor. Conform rapoartelor lui Puthoff, în toamna lui 1973, Price a “vazut” pregatirea razboiului de Yom Kippur si a preconizat data acordului de încetare a focului cu câteva saptamâni înainte. Alta data i-a spus lui Puthoff ca presedintele Nixon avea în birou “un dispozitiv de pe urma caruia urma sa aiba de suferit”. Peste câteva luni, în timpul scandalului Watergate, dispozitivul în cauza s-a dovedit a fi magnetofonul care se gasea în Biroul Oval. Pat Price a murit în 1975, în urma unui atac de cord. SPIONI PSI ÎN IRAK. La începutul Razboiul din Golf (1991), în laboratorul PSI de la Fort Meade, se mai aflau doar patru vizionari: Lyn Buchanan (foto), Greg Sloan, Angela Dellafiora si Robin Dahlgren. Pe parcursul razboiului au primit sarcini ocazionale, una dintre ele fiind identificarea rachetelor SCUD ale lui Saddam Hussein în vestul Irakului.

Dupa terminarea razboiului, cei mai multi dintre ei au început sa scrie carti sau au acceptat diferite slujbe date de Guvern. Buchanan s-a mutat în Maryland si a lucrat pentru guvern, înfiintându-si propria unitate de instructaj în vederea la distanta numita Probleme. Solutii. Inovatii. (P.S.I.).Iluzie sau realitate?

Unul dintre “locuitorii” metapsihici de la Stanford a fost si israelianul Uri Geller. Nascut în 1946, la Tel Aviv, din parinti unguri, Geller a devenit faimos în anii ’70 prin capacitatea sa de a citi gânduri, a vizualiza obiecte si desene ascunse, sau de a îndoi cu puterea mintii obiecte mici din metal. Geller a stat la Stanford în august 1973 si a luat parte la diferite experimente conduse de Puthoff. Desi a dat rezultate destul de bune, CIA-ul a a adoptat o pozitie rezervata în privinta sa, preferând sa-l considere mai degraba un scamator. Dupa ce a parasit Stanfordul, a locuit o vreme în Mexic, iar apoi a “ajutat” metapsihic FBI-ul new-yorkez si unele companii de minerit si exploatare a petrolului în America de Sud si Pacificul de Vest.Casa spionilor de la Fort Meade

Una dintre cele mai importante unitati de antrenament a spionilor PSI americani a fost cea de la Fort Meade. În 1977, aici luase fiinta INSCOM (Comandamentul de Informatii si Securitate). Printre cei mai celebri spioni PSI care s-au antrenat aici se numara Mel Riley, Joe McMoneagle, Ken Bell, Fern Gauvin, Nancy Stern si Hartleigh Trent. În 1979, McMoneagle a reusit sa vada la distanta în interiorul unei cladiri din santierul naval de la Severodnivsk si a descoperit un submarin sovietic nou, din clasa Taifun (foto jos). Tot despre el se spune ca ar fi cel care l-a spionat de la distanta pe generalul Manuel Noriega, în locuinta sa din Panama City, fiind si cel care a aflat ca generalul James Dozier, ofiter superior în Comandamentul Sud-European al NATO, era tinut ostatic de teroristii Brigazilor Rosii într-o cladire din Padova.

Multumim pentru ca ai votat. Acum poti sa le spui tuturor cum te simti! .
Cum apreciezi acest articol?
  • Plictisitor
  • Fascinant
  • Interesant
  • Impresionant
  • Trist
  • Ciudat

2 Comments

  1. Bolon Yokte says:

    Vulgar?, al 6-lea simt??,sau i se spune asa practic si normal..?

  2. Ida Bordeanu says:

    Pe naiba,nu a fot nimic abandonat….n-a fost,nu este si nici nu va fi…,insa,mai bine sa nu stim…oricum,tot prosti vom muri…:)))

Lasă un răspuns